Chiar dacă secolul 21 este secolul vitezei, al tehnologiei și al schimbărilor – lucruri care par a fi benefice pentru noi – este și cel în care oamenii se deschid tot mai mult în fața psihoterapeuților. Iar acest lucru ne încântă. Pe de altă parte, cabinetele sunt pline de persoane cu diferite tulburări care caută răspunsuri, caută să fie ascultați și înțeleși și vor să obțină un ajutor în ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă în viața lor. Dacă tulburarea depresivă majoră și tulburările de anxietate sunt problemele principale cu care persoanele vin în terapie, iată că nu sunt singurele. Tulburările alimentare sunt tot mai frecvente în rândul adolescenților și adulților tineri.
Poate modelele promovate în ziua de astăzi nu sunt ceea ce ar trebui să fie. Tinerii caută tot mai mult să „arate bine”, accentul fiind pus mult prea mult pe propriul corp și mai puțin pe caracter și personalitate. Din dorința de a nu deveni ținta bullying-ului și a criticii, adolescenții și adulții tineri apelează la mijloace mai puțin sănătoase de a se menține slabi: fie se înfometează, fie mănâncă foarte mult și apoi regurgitează. Iar toate acestea combinate cu gânduri de tipul „Nu arăt suficient de bine.” / „Sunt prea grasă la 45 kg.” / „Trebuie să fiu slab/ă ca să fiu plăcut/ă de cei din jurul meu.” / „Dacă sunt prea gras/ă nu o să am niciun prieten.” etc. croiesc nestingherit drumul spre dezvoltarea tulburărilor de alimentație.
1. Ce sunt tulburările alimentare
Tulburările de comportament alimentar se definesc printr-o schimbare continuă a obiceiurilor alimentare. Aceasta are ca rezultat consumul insuficient sau necorespunzător al hranei. Acest lucru nu face decât să aducă prejudicii sănătății, dar în același timp și funcționării psihosociale.
Criteriile de diagnostic pentru tulburările de comportament alimentar se încadrează într-o anumită categorie care le face să se excludă reciproc. Asta înseamnă că unor simptome li se atribuie un singur diagnostic. O persoană nu poate avea anorexie și bulimie în același timp. Sau anorexie și mâncat compulsiv. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece, chiar dacă au unele trăsături psihologice și comportamentale comune, ele diferă foarte, foarte mult în ceea ce privește atât evoluția și prognosticul, dar mai ales tratamentul.
Este de menționat faptul că obezitatea nu se încadrează în categoria tulburărilor de alimentație. Excesul de țesut adipos este rezultatul intercalării pe termen lung a mai multor factori precum cei genetici, psihologici, comportamentali și de mediu. Prin urmare, nu este și nu se consideră a fi o tulburare psihică. Poate fi, însă, un factor de risc pentru a dezvolta anumite tulburări psihice, precum tulburarea depresivă, dar niciodată o tulburare în sine.
2. Tipuri de tulburări alimentare
Tulburările de comportament alimentar afectează persoanele într-un mod negativ. Totuși, de reținut este faptul că în niciuna dintre aceste tulburări nu este vorba despre mâncare în sine. Toate tulburările alimentare au în comun un singur lucru: sunt un mecanism de coping pentru problemele emoționale. Mecanismul de coping se referă la strategii de a face față unor emoții intense, de cele mai multe ori negative. Astfel, persoanele care dezvoltă o tulburare de alimentație nu au o problemă cu mâncarea, cu ideea de a fi gurmand sau nu sau cu plăcerea de a mânca. Aceste persoane nu știu cum altfel să facă față emoțiilor negative intense pe care le simt și astfel apelează la mâncare – mănâncă compulsiv sau mănâncă și regurgitează – lucru care, pe moment, consideră că îi ajută. Realitatea este, însă, diametral opusă.
2.1. Tulburări alimentare: bulimia nervoasă
Bulimia nervoasă, alături de anorexia nervoasă, sunt printre cele mai cunoscute și comune tulburări de alimentație. Bulimia se caracterizează prin:
· Episoade de alimentație compulsivă care se repetă și care sunt caracterizate, la rândul lor, prin consumarea unei cantități foarte mari de alimente într-un timp scurt – de exemplu, mai puțin de 2 ore – care depășește foarte mult cantitatea normală pe care ar consuma-o orice altă persoană în același timp. În plus, apare senzația de lipsă de control în momentul acelui episod. Persoanele simt că nu se pot opri și nu pot controla ceea ce mănâncă. Acest lucru nu trebuie să se întâmple în același loc. Adică persoana care suferă de bulimie poate începe să mănânce acasă, apoi merge în vizită la un prieten și mănâncă și acolo foarte mult etc. Lipsa senzației de control trebuie să fie foarte intensă. Spre exemplu, persoana cu bulimie nu se va putea abține de la a consuma diferite alimente și nici de la a opri consumul început.
· Comportamente care previn, mai apoi, creșterea în greutate: regurgitatul, consumarea unei cantități mari de laxative, exerciții fizice foarte intense etc.
· Aceste comportamente, caracterizate printr-o anomalie alimentară, se mențin pe o durată de minimum 3 luni și apar consecvent: cel puțin o dată pe săptămână.
Cea mai mare consecință la nivel emoțional care apare în cazul bulimiei este acceptarea condiționată a propriului corp. Respectul de sine, imaginea de sine și încrederea în sine sunt invers proporționale cu greutatea corporală. Pe de altă parte, starea afectivă negativă – declanșată de factorii de stres, aspecte negative legate de propriul corp etc. – este direct proporțională cu bulimia.
2.2. Tulburări alimentare: anorexia nervoasă
norexia este tulburarea de comportament alimentar întâlnită cel mai frecvent. Printre trăsăturile sale caracteristice de diagnostic se regăsesc următoarele:
· Reducerea consumului de calorii sub limita necesară. Acest lucru are ca rezultat o greutate corporală mult mai mică decât cea optimă, dacă se iau în considerare vârsta, genul și nivelul de dezvoltare.
· O frică exagerată de a nu lua în greutate sau de a nu ajunge la obezitate.
· Un comportament făcut consecvent cu scopul de a preveni îngrășarea, chiar dacă la momentul respectiv greutatea a scăzut sub limita normală.
· Felul în care persoana se vede pe sine – cum își percepe greutatea, cum își vede forma corpului și cum acestea două influențează felul în care se privește pe sine, propria persoană.
Anorexia nervoasă se împarte în două tipuri.
· Anorexie nervoasă cu comportament alimentar compulsiv + comportament de evacuare a alimentelor consumate. Acest lucru înseamnă că persoana care suferă de anorexie obișnuiește să regurgiteze alimentele consumate, să apeleze la laxative sau diuretice – totul din cauza fricii de a nu lua în greutate.
· Anorexie nervoasă cu comportament alimentar restrictiv. Persoana nu apelează la comportamente de evacuare, însă consumă alimente într-un mod restrictiv, apelează la multe diete severe, ține post și face mult sport.
Cele mai multe persoane diagnosticate cu anorexie se încadrează în prima categorie. Uneori este suficient să fie consumate cantități foarte mici de mâncare pentru a apela la comportamentele de evacuare. Trecere dintr-o categorie în alta este un lucru care se întâmplă des. De aceea, este important ca acest aspect să fie luat în considerare pentru a descrie tulburarea la momentul prezent și nu felul în care evoluează ea.
2.3. Tulburări alimentare: mâncatul compulsiv
Tulburarea de comportament alimentar de tipul mâncatului compulsiv face și ea parte din seria celor trei mari tulburări alimentare foarte cunoscute. Comportamentul de mâncat compulsiv se caracterizează prin următoarele aspecte:
· Consumarea, în mai puțin de 2 ore, factorul timp fiind important, a unor alimente pe care o persoană ce nu suferă de această tulburare le-ar consuma poate toată ziua. În aceste 2 ore, cantitatea de mâncare este mult mai mare decât ce ar mânca oricine altcineva în acest timp.
· Lipsa controlului în timpul unui episod de mâncat compulsiv. Persoana are senzația că nu se poate opri sau nu are control asupra ceea ce mănâncă.
Aceste două caracteristici ale tulburării se pot asocia cu unii dintre următorii factori:
· Persoana consumă aceste alimente într-un ritm mult mai rapid decât ar face-o dacă nu ar exista tulburarea.
· Momentul în care se oprește este momentul în care apare o senzație de plenitudine care devine foarte inconfortabilă.
· Nu trebuie să simtă neapărat senzația de foame pentru a consuma acele alimente.
· Preferă să mănânce singur pentru că apar sentimente de rușine dacă ar exista alte persoane în jur.
· La finalul unui episod de mâncat compulsiv apare vinovăția ca emoție în urma supraalimentării.
De obicei se apelează la acest comportament de mâncat compulsiv ca mecanism de coping pentru a face față unor emoții negative. Poate stres, depresie sau alte emoții greu de suportat. În cazul acestei tulburări, persoanele nu apelează la comportamente de evacuare, aceasta fiind diferența între bulimia nervoasă și mâncatul compulsiv.
3.Informații esențiale de știut despre tulburările de alimentație
Incidența tulburărilor de personalitate a crescut foarte mult în ultimii 50-60 de ani. Unii cercetători și psihoterapeuți consideră că o parte a creșterii acestei incidențe este faptul că există o mai mare conștientizare și raportare a acestora. Estimările în ceea ce privește incidența și prevalența sunt foarte variate, de multe ori, pentru că persoanelor le este greu să se deschidă și să recunoască dificultățile cu care se confruntă. Astfel, acestea devin reticente în a consulta un medic sau a apela la psihoterapie individuală. De multe ori s-a constatat faptul ca bulimia nervoasă depășește pragul raportărilor și diagnosticelor de anorexie nervoasă.
3.1. Etiologia și prevalența tulburărilor alimentare
În ceea ce privește etiologia și prevalența tulburărilor de alimentație, statisticile arată faptul că anorexia este mai puțin prevalentă decât bulimia și mâncatul compulsiv, pe când ultimele două apar aproape la fel de des în populație.
· Bulimie. În ceea ce privește bulimia, aceasta apare pentru un procent de 1-1,5% dintre femei în decursul unui an. Debutul tulburării apare în perioada adultă tânără mai mult decât în adolescență. Raportul femei:bărbați este de 10:1.
Comportamentele din bulimie sunt persistente. Durează ani de zile. Evoluția este, de cele mai multe ori, cronică. Dacă apare o perioadă de remisie mai mare de 1 an, atunci rezultatele în ceea ce privește ameliorarea bulimiei sunt mult mai bune pe termen îndelungat.
· Anorexie. În decursul a 12 luni, anorexia apare în proporție de 0,4% la femei. În ceea ce privește bărbații, statisticile nu sunt clare. Ceea ce se cunoaște, însă, este faptul că raportul femei:bărbați pentru această tulburare este de 10:1.
Debutul anorexiei este în perioada adolescenței sau în perioada de adult tânăr (20 – 20 și ceva de ani). Foarte rare sunt cazurile în care aceasta debutează înainte de perioada pubertății sau în perioada vârstei de mijloc.
În ceea ce privește anorexia, persoanele pot avea un singur episod, o evoluție fluctuantă cu îngrășare și slăbire sau o evoluție cronică ce se întinde timp îndelungat.
În anumite cazuri, cele foarte grave, poate fi necesară spitalizarea, deoarece pot apărea complicații medicale severe.
· Mâncat compulsiv. Aproximativ ca în cazul bulimiei, tulburarea de comportament de tipul mâncatului compulsiv (în engleză binge eating) apare preponderent tot la femei, în proporție de 1,6%. Aici se cunosc unele statistici și pentru bărbați: 0,8%.
Nu se cunosc foarte multe informații despre mâncatul compulsiv, însă se știe că poate apărea și la copii. Acest lucru se asociază, în mod evident, cu creșterea în greutate și cu excesul țesutului adipos. Cu toate acestea, excesul de alimente se înregistrează în rândul adolescenților sau adulților tineri. Episoadele repetate de mâncat compulsiv pot fi un preambul pentru dezvoltarea unei tulburări de alimentație.
3.2. Diagnosticul diferențiat al tulburărilor alimentare
Tulburările de alimentație sunt diferențiate pe baza unor criterii foarte bine stabilite în baza unor sisteme de clasificare a tulburărilor. Ceea ce sugerează practica clinică este că acestea sunt în creștere. Statisticile, raportările medicilor și psihologilor confirmă faptul că anorexia și bulimia sunt considerate „boli ale civilizației” în ceea ce privește tânăra generație, în special populația feminină. Cu toate că se cunosc destul de clar toate aceste caracteristici pentru fiecare tulburare în parte, ele pot fi însoțite și de alte tulburări psihice sau emoționale. De aceea este important pentru procesul psihoterapiei online sau față în față, la cabinet, să se identifice și diferențieze toate diagnosticele existente. Un diagnostic complet și corect ajută mult intervenția psihoterapeutică și evoluția.Înainte de a începe procesul de psihoterapie pentru adulți sau adolescenți, întotdeauna este recomandat să se facă acest diagnostic diferențiat. În anumite cazuri el poate include examene medicale, mai ales în cazul tulburărilor de alimentație, pentru a elimina alte posibile cauze ale simptomelor. Asta deoarece pierderile în greutate se pot datora și unor probleme medicale, dar și tulburării depresive majore sau chiar a schizofreniei. Clinicienii trebuie să excludă alte tulburări precum cele de anxietate – fobia socială, de exemplu, sau tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) – dar și tulburarea dismorfică corporală. De asemenea, o atenție deosebită trebuie acordată consumului de substanțe și tulburării de personalitate borderline (unde se regăsește mâncatul compulsiv ca parte a reacțiilor impulsive ce caracterizează tulburarea). Simptomele clare are unor tulburări de alimentație nu ar trebui să indice spre nici una dintre cauzele alternative de mai sus, dacă o astfel de tulburare de comportament alimentar este un diagnostic primar. Însă în momentul în care simptomatologia se suprapune – de multe ori persoana de la cabinet nepliându-se 1 la 1 cu informațiile din cărți – atunci este nevoie de diagnostic diferențial.
3.3. Cauzele tulburărilor alimentare
De-a lungul timpului, foarte multe studii și scrieri în domeniul psihologiei au încercat să elucideze cauzele apariției tulburărilor alimentare. Abordarea consensuală care a integrat diferiți factori ce contribuie la debutul și dezvoltarea acestor tulburări este ceea ce se numește modelul biopsihosocial. Acest model este unul foarte bun, deoarece explică tulburările din prisma mai multor factori: de la cultură la biologie, incluzând aspecte ce țin de familie, de partea socială, de cognitiv, de personalitate etc. Toate acestea explică diferențele interindividuale în ceea ce privește atât debutul, cât și evoluția tulburărilor alimentare.
· Factori socio-culturali. Tulburările alimentare nu apar în toate culturile în mod uniform. Acestea apar mai frecvent în culturile care au mâncare din abundență. În acele culturi, spre exemplu anumite zone din Africa, care duc lipsă de hrană, corpul ideal nu este unul slab, ci dimpotrivă. Cu alte cuvinte, abundența calorică poate fi un factor ce determină dezvoltarea tulburărilor de alimentație. De menționat și reținut este faptul că acest factor nu este o cauză specifică. Cultura crește șansele pentru a dezvolta aceste tulburări, însă nu e garantat că ele vor apărea. Până la urmă, majoritatea persoanelor nu dezvoltă anorexie, bulimie sau comportament de mâncat compulsiv, nici chiar în cele mai bogate culturi. În aceste culturi ale abundenței, da, poate fi apreciată o persoană slabă, însă limita extremă la care un om poate duce această apreciere – astfel încât să ajungă la anorexie – ține și de alți factori.
· Influența familială. În ce moduri ar putea familiile să contribuie la dezvoltarea tulburărilor alimentare? Cea mai evidentă cale este prin încurajarea lor. Asta deoarece în unele familii, rudele apreciază foarte mult faptul că unele persoane sunt foarte slabe, efortul lor de a atinge kilogramele dorite și de „a arăta bine”, dar și perseverența cu care fac acest lucru. În mod automat, copiii învață că așa trebuie să arate. Că așa este bine să arate. Iar dacă nu arată la fel, au o problemă. Dinamica familială nu doar perpetuează tulburările de comportament alimentar, dar este posibil să le și dezvolte, pentru că rudele nu sunt atente la nevoile emoționale ale persoanei care suferă de anorexie sau bulimie. Unii psihoterapeuți susțin că întreaga familie trebuie să facă psihoterapie pentru ca aceasta să fie eficientă pentru persoana în cauză.
· Factori de risc personali. Aceștia sunt cu adevărat cei mai importanți și există mulți astfel de factori individuali.
Experiențele interindividuale: cele mai frecvente astfel de experiențe sunt relaționate cu abuzurile, traumele sau chiar ceea ce pare o simplă tachinare a cuiva referitoare la forma corpului sau la felul în care arată.
Insatisfacția față de propriul corp: emoțiile negative îndreptate către felul în care arată propria persoană conduc adeseori la bulimie sau anorexie.
Factori cognitivi: în cazul tulburărilor alimentare există gânduri obsesive, biasuri cognitive, gânduri de judecată, și alte modele rigide de gândire. O patologie cognitivă de acest fel contribuie extrem de mult la dezvoltarea tulburărilor alimentare.
Perfecționismul: alături de obsesii vine și perfecționismul. Adică acea credință că trebuie să fii perfect. Acesta se aplică și în ceea ce privește greutatea corporală, forma corpului și atenția exagerată la alimentație. Nu este o caracteristică definitorie, însă este un factor favorizant.
Distragerea: una dintre cele mai folosite strategii de a scăpa de o realitate neplăcută și de emoțiile care vin la pachet cu aceasta este distragerea. Imersiunea în mâncare făcută la modul compulsiv ajută persoana să scape (pe moment) de emoțiile neplăcute pe care altfel ar fi nevoit să le trăiască și nu vrea. Este un mecanism de evitare.
4. Tratamentul tulburărilor alimentare la copii, adolescenți și adulți
S-au făcut progrese foarte mari în ultimii 25 de ani în ceea ce privește tratamentul psihologic al tulburărilor de alimentație. Terapia cognitiv-comportamentală este, în momentul prezent, tratamentul cel mai eficient pentru bulimie și mâncat compulsiv. Există dovezi conform cărora o anumită formă de terapie familială funcționează foarte bine pentru adolescenții cu anorexie. Oricum ar fi, există unele provocări.
Psihoterapia pentru tulburările alimentare
Cele mai eficiente forme de terapie pentru tulburările alimentare sunt următoarele:
· Terapia familială – mai ales pentru anorexie în cazul adolescenților – este cel mai amplu cercetat tratament. Rezultatele au fost foarte încurajatoare în urma studiilor realizate de-a lungul timpului.
· Terapia cognitiv – comportamentală – este forma de terapie cea mai des utilizată atât în studiile pe bulimie, mâncat compulsiv, dar și anorexie. Această formă de terapie se bazează pe principiul că gândurile noastre – felul în care evaluăm și gândim despre noi sau despre o anumită situație prin care trecem – sunt cele care ne creează emoții. Având în vedere factorii cognitivi foarte puternici implicați în dezvoltarea tulburărilor alimentare, putem înțelege de ce această formă de terapie este foarte eficientă.
Tratamentul psihoterapeutic al tulburărilor de alimentație este unul care funcționează foarte bine, atâta timp cât există implicare din partea persoanei în cauză. Sunt forme de terapie validate științific ce au adus rezultate de-a lungul timpului pe care terapeuții le folosesc pentru a ajuta persoana să depășească un astfel de moment.
Medicația pentru tulburările alimentare
În unele cazuri severe de tulburări alimentare, medicația joacă un rol important. Cu toate acestea, medicația nu este prima linie de tratament. Se apelează la tratament farmacologic în momentul în care se observă faptul că psihoterapia nu funcționează. Mai mult, înainte de a prescrie medicamente, trebuie luate în considerare comorbiditățile pe care persoana le are.
În concluzie, tulburările alimentare nu sunt probleme de ignorat. Deși nu este încă sigur care sunt factorii specifici care le declanșează, știința ne-a oferit acces la informații relevante care au putut explica aceste tulburări astfel încât s-au dezvoltat strategii și intervenții terapeutice specifice. În ziua de astăzi, remisia unei astfel de tulburări se întâmplă des, persoanele ajungând să se bucure în continuare de viață și să se privească din perspective raționale și sănătoase.
Sursa foto: pexels.com
Surse bibliografice
- Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale
- Scott J. Crow – Pharmacologic Treatment of Eating Disorders
- G. Terence Wilson et al – Psychological Treatment of Eating Disorders
- Jori H. Reijonen et al – Eating Disorders in the Adolescent Population: An Overview
- Janet Polivy et al – Causes of eating disorders
- Bernadetta Izydorczyk – Differential diagnosis of eating disorders with the use of classification trees