Anxietatea socială sau tulburarea de anxietate socială este o afecțiune care este influențată sau chiar determinată de activitatea anumitor zone cerebrale. Unii specialiști consideră că este una dintre cele mai răspândite afecțiuni mintale, caractarizată prin teama de a fi evaluat în mod negativ de către cei din jur, precum și de evitarea companiei. Anxietatea socială are manifestări și resorturi complexe, studiate de experții în neuroștiințe, psihologie, genetică, neuroendocrinologie, psihoneuroimunologie și inteligență artificială. Afecțiunea poate avea efecte negative atât în plan personal, cât și profesional și poate afecta inclusiv calitatea vieții persoanelor apropiate.
Anxietatea socială – simptome
Conform celor mai recente studii clinice, fenomenul anxietății sociale este în creștere și afectează în special persoanele tinere.
Caracteristicile anxietății sociale în țările Europei Occidentale includ o teamă extremă și persistentă de situații potențial jenante sau umilitoare. În alte zone ale lumii, mai ales în culturile asiatice, se consideră că anxietatea socială se poate manifesta, de asemenea, ca un sentiment de rușine față de cei din jur.
Simptomele comune identificate în cazul tulburării de anxietate socială includ teama de a tremura,teama de a roși, de a transpira, de a părea anxios, plictisitor sau incompetent. Persoanele care se confruntă cu anxietatea socială se luptă vizibil cu situațiile sociale care pentru o persoană echilibrată nu ridică niciun fel de problemă.
Acestea sunt mai reținute în gesturi, mimica lor este în general aceeași, vorbesc puțin sau deloc, evită privirile celorlalți și foarte rar sunt ele acelea care încep o conversație sau adresează cuiva o întrebare.
În cazurile mai serioase, poate să apară chiar teama de activitățile normale în viața de zi cu zi, cum ar fi întâlnirea unor persoane noi, necunoscute sau vorbitul la telefon. Acest lucru poate duce în scurt timp la reducerea interacțiunilor sau la evitarea totală a contactelor cu ceilalți.
Impactul anxietății sociale este ridicat, afectând diverse domenii ale vieții.
De exemplu, s-a constatat că indivizii care se confruntă cu anxietatea socială sunt mai predispuși să devină victime ale bullying-ului și prezintă un risc mai mare de abandon școlar timpuriu sau de a avea rezultate slabe la învățătură.
Acestea sunt persoanele care au foarte puțini prieteni sau deloc, care evită contactul chiar și cu membrii familiei, rareori aleg să se căsătorească sau să aibă copii, iar în domeniul profesional lipsesc deseori de la serviciu invocând diverse motive și au performanțe profesionale mai slabe.
Persoanele care se confruntă cu anxietatea socială riscă să nu aibă succes în niciun domeniu al vieții și chiar să renunțe la lupta de a progresa și de a avea o viață mai bună. De aici și până la depresie severă, atacuri de panică sau alte afecțiuni psihice conexe mai grave nu mai e decât un pas.
Relatările recente sugerează că nivelurile de anxietate socială ar putea fi în creștere. Studiile au indicat că utilizarea mai mare a social media, conectivitatea și vizibilitatea digitală sporită și mai multe opțiuni de comunicare la distanță, de cele mai multe ori online, sunt asociate cu niveluri mai ridicate de anxietate socială.
Mecanismul care stă la baza acestor asocieri rămâne neclar, deși studiile au sugerat că persoanele cu anxietate socială au o preferință pentru „siguranța” relativă a interacțiunilor online.
Cu toate acestea, unii experți au sugerat că astfel de interacțiuni la distanță, cum ar fi cele prin intermediul rețelelor sociale, pot ajunge să substituie unele tipuri de relații directe, deoarece indivizii experimentează un gen de control și o plăcere mai mare online, ceea ce perturbă coeziunea socială și poate conduce la izolare socială.
Pentru tineri, într-un moment în care dezvoltarea relațiilor sociale este critică, siguranța aparentă a interacțiunilor sociale care au loc la distanță îi poate conduce pe unii la o spirală de retragere, în care perspectiva interacțiunilor sociale normale devine din ce în ce mai îndepărtată.
Fobie socială, sau timiditate?
Oamenii au personalități, temperamente, preferințe diferite și se manifestă diferit în diverse etape ale vieții. Dar cum se diferențiază preferința de afecțiune? Nu orice om care este mai tăcut sau preferă liniștea și singurătatea uneori este afectat de tulburarea de anxietate socială. De aceea, uneori diagnosticul nu este foarte ușor de pus.
Timiditatea nu este o boală, ci doar o trăsătură de caracter. Deși unele caracteristici sunt similare cu cele ale anxietății sociale, aceasta nu poate fi considerată o afecțiune sau o boală.
Tulburarea de anxietate socială, spre deosebire de timiditate, este o teamă care nu dispare și care afectează activitățile zilnice, încrederea în sine, relațiile și viața profesională sau școlară.
Mulți oameni se îngrijorează ocazional în legătură cu situațiile sociale, dar o persoană afectată de anxietate socială se simte excesiv de îngrijorat înainte, în timpul și după acestea.
Studiile de specialitate au indicat faptul că persoanele mai tinere sunt afectate în mod disproporționat de anxietatea socială, cu rate de prevalență de aproximativ 10% la sfârșitul adolescenței, 90% din cazuri apărând până la vârsta de 23 de ani. Grupa de vârstă cea mai expusă este cea între 18 și 24 de ani.
Ratele mai mari de anxietate socială au fost, de asemenea, observate la persoanele de sex feminin și sunt asociate cu șomajul, nivelul scăzut de educație și cu mediul rural.
Unele studii sugerează că prevalența și exprimarea anxietății sociale depinde de fiecare cultură în parte. Culturile asiatice prezintă, de obicei, cele mai scăzute rate, în timp ce eșantioanele din Rusia și SUA prezintă cele mai ridicate rate.
Taijin kyofusho este discutat ca o posibilă expresie specifică culturii asiatice pentru a defini anxietatea socială, deși dovezile empirice privind validitatea acestui sindrom au fost mixte.
Taijin kyofusho (TKS) a fost discutat frecvent ca o expresie specifică culturii a tulburării de anxietate socială (TAS), despre care se crede că este deosebit de răspândită în special în culturile japoneză și coreeană.
La fel ca și persoanele care suferă de TAS, persoanele cu TKS sunt preocupate de faptul că sunt observate și, în consecință, evită o varietate de situații sociale. S-a presupus că diferența majoră față de TAS tipic din culturile occidentale este că o persoană cu TKS este preocupată să facă ceva sau să prezinte o înfățișare care să jignească sau să stânjenească cealaltă persoană. În schimb, TAS este definit ca fiind teama de a se face de râs. Prin urmare, cercetătorii s-au referit la aceasta ca fiind subtipul ofensiv al TKS, deoarece se caracterizează prin două trăsături considerate atipice ale tulburării de anxietate socială: credința că cineva prezintă defecte fizice și / sau comportamente inadecvate din punct de vedere social și teama de a-i jigni pe ceilalți, denumită ca fiind o focalizare alocentrică a temerilor sociale.
Exemple de TKS pot include persoane care se tem că i-ar putea jigni pe ceilalți prin emiterea de mirosuri ofensatoare, înroșirea, privirea nepotrivită și prezentarea unei expresii faciale necorespunzătoare sau a unei deformări fizice. Majoritatea pacienților cu TKS experimentează doar o singură frică circumscrisă, deși focalizarea specifică se poate schimba în timp. Mai mulți bărbați decât femei (în proporție de 3:2) prezintă această problemă. Cazurile de TKS par să varieze pe un continuum de severitate, de la preocupări sociale adolescentine foarte răspândite, dar trecătoare, până la tulburări delirante.
În sistemul japonez de diagnosticare, taijin kyofusho este clasificat în patru subtipuri, în funcție de conținutul fricii pacientului cu privire la faptul că le va provoca neplăceri sau îi va face de râs pe ceilalți.
Aceste subtipuri sunt:
- sekimen-kyofu (teama de a roși);
- shubo-kyofu (rușinea de un corp deformat);
- jikoshisen-kyofu (teama de contact vizual);
- jikoshu-kyofu (teama de mirosul urât al propriului corp).
Dintre aceste patru subtipuri, sekimen-kyofu și taijin kyofusho par a fi cel mai mult asociate cu definiția actuală a tulburării de anxietate socială, în timp ce shubo-kyofu pare a fi cel mai adesea asociată cu tulburarea dismorfică corporală.
Specialiștii concluzionează că preocupările sociale ale individului trebuie să fie examinate în contextul cultural, rasial și etnic al persoanei, pentru a evalua în mod adecvat gradul și expresia anxietății sociale și a tulburării de anxietate socială.
Dar, în general, sunt câteva semne principale care ar trebui să genereze preocupare.
Iată care sunt acestea:
- te îngrijorează activitățile de zi cu zi, cum ar fi întâlnirile cu străinii, începerea unor conversații, vorbitul la telefon, munca sau cumpărăturile;
- eviți sau te îngrijorezi foarte mult în legătură cu activitățile sociale, cum ar fi conversațiile în grup, mâncatul în companie și petrecerile;
- îți faci mereu griji că faci lucruri sau gesturi jenante, cum ar fi să roșești, să transpiri sau să pari incompetent(ă);
- îți este greu să faci lucruri atunci când alții te privesc – poți avea impresia că ești privit și judecat tot timpul;
- te temi să fii criticat, eviți contactul vizual sau ai o stimă de sine scăzută;
- ai adesea simptome precum senzație de rău, transpirație, tremurături sau bătăi puternice ale inimii (palpitații);
- faci atacuri de panică, în care ai un sentiment copleșitor de teamă și anxietate, de obicei doar pentru câteva minute.
Tratamente pentru anxietate socială
Datele indică faptul că anxietatea socială reprezintă o preocupare pentru tinerii adulți din întreaga lume, mulți dintre ei nerecunoscând dificultățile cu care se confruntă. Este posibil ca un număr mare de tineri să sufere perturbări substanțiale ale funcționării și stării de echilibru, care ar putea fi ameliorate prin educație și intervenție corespunzătoare.
Este foarte important ca astfel de tulburări să fie identificate și să se intervină asupra lor cât mai devreme, una dintre cele mai eficiente soluții fiind să apelezi la servicii de psihoterapie profesionale.
Următoarele sfaturi îți pot fi de ajutor:
încearcă să înțelegi mai multe despre anxietatea ta, conștientizând-o sau scriind ce îți trece prin minte sau cum te comporți în anumite situații sociale; poate fi util să ții un jurnal;
încearcă unele tehnici de relaxare, cum ar fi exercițiile de respirație;
împarte situațiile dificile în segmente și încearcă să tratezi cu fiecare în parte, pe rând;
încearcă să te concentrezi doar asupra a ceea ce spun și fac oamenii din jur, fără a te gândi la ce e mai rău și fără a-ți construi în minte tot felul de scenarii negative.
Tratamente pentru anxietatea socială
Există o serie de tratamente disponibile pentru anxietatea socială.
Principalele opțiuni sunt:
- Terapia cognitiv-comportamentală, stabilită și aplicată de un terapeut; aceasta este o abordare care te ajută să identifici tiparele de gândire și comportamentele negative și să le schimbi. Acest lucru se poate face doar între tine și un terapeut, într-un grup sau împreună cu părinții sau alte persoane apropiate.
- Auto-ajutorare ghidată, care presupune lucrul după manual bazat pe principiile terapiei cognitiv-comportamentale sau urmarea unui curs online, cu sprijinul regulat al unui terapeut.
- Medicamente antidepresive – de obicei un tip de medicament numit inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (SSRI), cum ar fi escitalopram sau sertralină. De obicei, acestea nu sunt utilizate pentru a trata persoanele cu vârsta sub 15 ani și nu trebuie să fie administrate decât la recomandarea medicului, în funcție de caracteristicile și istoricul medical al fiecărui pacient în parte.
Terapia cognitiv-comportamentală este în general considerată cea mai bună soluție de tratament, dar și alte tratamente pot fi de ajutor, dacă aceasta nu funcționează sau dacă nu optezi pentru această variantă.
Unele persoane trebuie să încerce o combinație de tratamente, în funcție de gravitatea afecțiunii. Cert este că anxietatea socială este mult mai ușor de controlat și combătut dacă se intervine încă din primele stadii, înainte să apară și complicații generate de alte afecțiuni care se pot asocia cu aceasta și înainte ca viața să fie afectată iremediabil.
Așadar, există soluții de tratament, dar pentru a depăși astfel de situații, este esențială recunoașterea problemei, iar apoi să apelezi la sfatul unui specialist în psihologie, care te va îndruma către abordarea potrivită pentru tine.
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3075954/
https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0239133
https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/social-anxiety/
Sursa foto: Pixabay.com