Burnout: o afecțiune recunoscută ca boală relativ recent
Reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) au decis să includă sindromul burnout în ICD (Clasificarea Internațională a Bolilor) începând cu data de 1 ianuarie 2022, ca urmare a amplitudinii pe care a căpătat-o acest fenomen în ultima perioadă. Deși discuțiile despre clasificarea sindromului de burnout drept boală s-au întins pe parcursul a zeci de ani, specialiștii au întâmpinat dificultăți în clasificarea precisă a bolii, pe baza simptomelor și manifestărilor și au ajuns mai greu la un consens în privința definirii acestora drept elemente direct legate de acest sindrom.
Burnout: cauze și etape
Presiunea pe care stresul cronic acumulat la locul de muncă o exercită asupra unei persoane se reflectă mai întâi într-un sentiment de nemulțumire, care se permanentizează. Ulterior, persoana respectivă se va simți tot mai inutilă, mai lipsită de importanță, incapabilă. Odată cu aceste frustrări care se cronicizează, toate aspectele vieții vor deveni afectate.
Însă toate acestea nu se întâmplă peste noapte. Există anumiți factori favorizanți și o progresie care va duce, în cele din urmă, la epuizare totală.
Etapele premergătoare instalării sindromului de epuizare profesională
1. Totul începe cu dorința de afirmare, care depășește limitele normalității. O persoană care nu se mai poate gândi la altceva decât la avansare va face în cele din urmă din jobul său cel mai important lucru din lume.
2. Urmează neglijarea dorințelor și nevoilor personale, chiar și a celor elementare, cum sunt mâncarea, grija față de sănătate, odihna etc. Este cel mai îngrijorător semn, care semnalează instalarea unui dezechilibru pronunțat între viața profesională și cea personală.
3. Stresul acumulat și neglijarea odihnei, relaxării și a îngrijirii corespunzătoare a sufletului și a trupului crește starea de tensiune interioară. Aceasta se va reflecta și în exterior, manifestându-se prin nevroze, irascibilitate, nemulțumire, conflicte. Acestea pot afecta negativ în egală măsură relațiile cu superiorii ierarhici și colegii, cât și cu persoanele din familie sau cu prietenii.
4. Persoana afectată de instalarea sindromului burnout neagă faptul că ar avea o problemă, atunci când i se atrage atenția. Ba, mai mult: neagă existența unei probleme chiar și în sinea sa. Este foarte probabil ca aceasta să considere că starea de nemulțumire și de tensiune pe care o resimte este legată exclusiv de factori exteriori.
5. De aici derivă următoarea etapă: aceea în care persoana respectivă începe să se izoleze de familie și prieteni, refuzând să accepte faptul că acestea îi vor binele atunci când trag semnale de alarmă făcându-i observații sau sugestii.
6. Această însingurare prin respingerea celor care ar putea susține persoana afectată va genera, treptat, un sentiment de inutilitate, de lipsă de valoare personală.
7. Urmează o etapă de anxietate care poate ajunge chiar și până la atacuri de panică. Sentimentul de nesiguranță devine tot mai pronunțat, persoana este debusolată și face față tot mai greu provocărilor existențiale.
8. Depresia începe să își facă și ea simțită prezența. Apare dezinteresul față de orice, totul este văzut într-o lumină negativă, cel care suferă de burnout are senzația că se află într-o situație fără ieșire, de care nu va mai scăpa niciodată.
9. Se produce colapsul, pe toate palierele importante: emoțional, mental și fizic.
Dacă nu se intervine în primele faze – fie din exterior, fie din interior, printr-un exercițiu major de voință a propriei persoane, în urma conștientizării problemei – sindromul de burnout are mult mai puține șanse să fie evitat.
Iată care sunt semnele care ar trebui să ridice oricui semne de întrebare, semnalând existența unei probleme de luat în seamă:
- diminuarea energiei;
- scăderea motivației;
- senzația permanentă de oboseală;
- dificultăți în materie de concentrare;
- iritabilitate crescută;
- respingerea sau evitarea companiei altor persoane;
- stimă de sine tot mai scăzută;
- refugierea în alcool, droguri, tutun sau alte vicii.
Semnele incipiente pot fi trecute cu vederea, pentru că nu sunt foarte grave și sunt comune pentru multe alte afecțiuni sau chiar în viața de zi cu zi. Acestea includ: oboseala accentuată, lipsa de motivație, dureri de cap, lipsă de concentrare, schimbări de dispoziție aparent inexplicabile, senzația de lipsă de energie și de utilitate.
Epuizarea fizică, psihică și mentală se poate asocia și cu manifestări neurovegetative, cu scăderea capacității de mamagement al emoțiilor, manifestărilor și comportamentului, dar și cu scăderea productivității.
Cauze și factori favorizanți pentru burnout
Principalele motive care conduc la declanșarea sindromului de burnout sunt următoarele:
- predispoziția genetică;
- concomitența unor evenimente nefericite sau traumatizante: accidente, traumatisme, agresiuni, decesul unei persoane dragi, divorțul, ratarea unui examen important, o pierdere financiară majoră etc.,
- anumite trăsături ale personalității: capacitatea redusă de adaptare la schimbări, toleranța redusă față de evenimentele negative și față de stres, perfecționismul, nevoia exagerată de control, pesimismul, labilitatea emoțională, inflexibilitatea;
- anumite dificultăți legate de mediul de lucru de la locul de muncă: favoritismul, nerecunoașterea calităților profesionale și a eforturilor depuse, hărțuirea, bullying-ul, presiunile, comunicarea disfuncțională cu superiorii și/sau cu colegii, volumul de muncă exagerat, respingerea ideilor și propunerilor sale – în general orice efect negativ pe care persoana în cauză îl resimte în mediul său de lucru; alimentația nesănătoasă, insuficientă sau mesele neregulate, care nu asigură necesarul nutrițional bunei funcționări a organismului, atât fizic, cât și mental;
- privarea de somn, somnul insuficient sau neodihnitor, din cauza temerilor și frustrărilor sau a orelor lucrate în plus, peste program sau acasă, în timpul care ar trebui să fie liber și dedicat unor activități de relaxare;
- lipsa de activitate fizică regulată sau a acelui minimum necesar de 30 de minute de mișcare zilnic, în special în cazul celor care prestează o muncă statică, de birou, care solicită în mod deosebit mintea sau imaginația, dar mai puțin spre deloc și corpul.
Burnout: tipuri
- burnout individual – apare ca efect al trăsăturilor de personalitate favorizante. perfecționism, pesimism, senzația de lipsă de valoare și de importanță;
- burnout organizațional – este consecința unui management defectuos la locul de muncă. Mai exact, o proastă organizare în cadrul echipei, exigențele și termenele nerealiste, imposibil de atins, solicitările care exced pregătirea și capacitățile persoanelor angajate – toate acestea conduc la senzația că acestea se află în pericolul de a-și pierde locul de muncă sau de a fi sancționate. În astfel de condiții, satisfacția profesională nu își mai găsește locul;
- burnout interpersonal – este provocat de relațiile sau situațiile stresante de la serviciu și se pot extinde și asupra celorlalte categorii de relații interpersonale, inclusiv familiale.
Pentru a diagnostica sindromul de burnout, unii specialiști utilizează chestionare pentru autoevaluare, de tipul MBI (Maslach Burnout Inventory). Totuși, nu este foarte ușor de pus acest diagnostic, deoarece sindromul burnout se aseamănă foarte mult cu alte afecțiuni, precum depresia, tulburarea anxioasă sau sindromul de fatigabilitate cronică.
Conform unei liste întocmite de Organizația Mondială a Sănătății, cei mai semnificativi factori de risc la serviciu depind într-o foarte mare măsură de următoarele aspecte:
- domeniul de activitate: spre exemplu, persoanele care lucrează în producție și angajații din sistemul bancar sunt cei mai expuși;
- calitățile de lider ale angajatorului și competențele acestuia în managementul echipei;
- structura organizatorică a societății;
- repartizarea adecvată a personalului pe funcții, în funcție de calificări, aptitudini și calități;
- siguranța pe care i-o dă angajatului locul de muncă;
- preocuparea angajatorului față de starea și nivelul de mulțumire al angajaților.
Burnout: tratament
Ca în cazul majorității bolilor și afecțiunilor, și burnout-ul poate fi tratat în primul rând prin eliminarea cauzelor declanșatoare. Dacă acestea sunt exterioare, depinzând de condițiile de la locul de muncă, atunci trebuie luată în calcu schimbarea jobului.
Dacă acestea sunt legate de stilul personal de viață și de anumite trăsături de personalitate, atunci este necesară schimbarea stilului de viață.
Burnout-ul se poate vindeca, deși acest lucru nu se poate întâmpla peste noapte. Dar este bine de știut că există soluții terapeutice eficiente pentru a combate atât cauzele, dar mai ales efectele.. Este nevoie, însă, și de modificarea anumitor condiții de viață, de muncă, de reevaluarea priorităților și de identificarea elementelor asupra cărora se poate interveni, spre deosebire de lucrurile care nu pot fi influențate sau schimbate doar de către persoana afectată.
Există câțiva pași esențiali pentru a putea gestiona cu succes acest tip de afecțiune:
- adoptarea unui regim de viață sănătos, regulat, echilibrat în privința alimentației, somnului și activității fizice;
- evaluarea capacității de adaptare la contextele mai puțin „prietenoase”;
- susținerea familiei și/sau prietenilor;
- planificarea unor interval de timp pentru pasiuni și hobby-uri;
- ședințe de psihoterapie.
Unele companii, în special cele care au un număr mare de angajați, derulează programe de management al stresului sau acordă asistență sau le facilitează accesul la servicii de psihoterapie sau consiliere angajaților care se confruntă cu dificultăți la locul de muncă. În România, aceste practici benefice pentru angajați se află încă la început. Conform unor studii realizate relativ recent de Human Performance Development International, un sfert dintre angajații din românia se află în pragul epuizării profesionale. Iar acest fapt nu îi afectează doar pe ei, ci și companiile angajatoare, deoarece instalarea burnout-ului poate conduce la o scădere a productivității în muncă de până la 80%.
Burnout, sau depresie?
Depresia și sindromul burnout au câteva caracteristici comune, de aceea și procesul diagnosticării poate fi uneori mai dificil. Cert este că aceste două afecțiuni sunt strâns legate una de cealaltă, depresia fiind una dintre consecințele burnout-ului. Simptomele principale care semnalează instalarea acesteia sunt senzația de abandon, senzația de epuizare extremă și reducerea nivelului de performanță.
Un factor diferențiator este acela că în cazul burnout-ului cauzele declanșării sunt direct legate de contextul serviciului, în timp ce depresia este generată, de cele mai multe ori, de o serie de probleme din viața personală. Depresia se asociază cu sentimente de inutilitate, incapacitate, un nivel foarte redus al stimei de sine, gânduri sau chiar gesturi suicidale, într-un stadiu mai avansat.
Vestea bună este că pentru ambele afecțiuni există opțiuni de tratament. Terapia psihologică este de maximă importanță, tot așa cum pentru persoanele afectate este esențială susținerea celor apropiați. În unele cazuri, se recomandă și terapia medicamentoasă, pe termen scurt sau mediu.
Pentru a păstra un bun echilibru emoțional, o persoană trebuie să își organizeze viața de așa natură încât să nu neglijeze niciunul dintre paliere. Dacă realizările profesionale sunt importante, la fel de importante sunt și grija față de propria persoană și de activitățile de timp liber.
Perioadele foarte solicitante trebuie să fie alternate cu perioade de liniște, de relaxare, în care să ne orientăm către hobby-uri, către activități plăcute, fie că este vorba despre întâlniri cu prietenii, o ieșire la cinema, o zi petrecută într-un centru de relaxare, un city-break etc.
Fiecare dintre noi știe cel mai bine care sunt activitățile benefice, nu există o rețetă universal valabilă.
De asemenea, este necesar să ne analizăm și să ne cunoaștem nevoile și dorințele și să facem acest lucru în mod constant. Neglijând acest aspect, putem ajunge cu ușurință în punctul în care nici măcare să nu ne mai aducem aminte care sunt lucrurile care aduceau mai demult bucurie în viața noastră. În acest sens, pot fi utile ședințele de lifestyle coaching.
În cazul burnout-ului, poate fi necesară schimbarea locului de muncă sau a domeniului de activitate, atunci când factorii negativi sunt exteriori și țin de o structură organizațională defectuoasă sau de disfuncționalități majore în cadrul echipei.
Deși pentru o persoană deja epuizată profesional acest pas poate fi extrem de greu de făcut, această repornire din zero merită toate eforturile, pentru că este foarte posibil să fie singura soluție eficientă pentru revenirea la normalitate.
Sursa foto: Pixabay.com